di Ivan Marongiu
S’abbolotu de Ampsicora est istadu su printzipale movimentu de rebellia contra su domìniu Romanu in Sardigna . Agatende·si in gherra contra Cartàgine, Roma una bia conchistadu su sud de s’Itàlia e sa Sitzìlia, aiat miradu deretu a sa conchista de sa Sardigna. Conchistare s’ìsula non fiat istadu però un’impresa de pagu contu, difais su pòpulu sardu si fiat pesadu oto bias contra s’esèrtzitu de Roma. Ma s’abbolotu prus nòdidu est de seguru cussu ghiadu dae Amsicora, chi fiat resèssidu a unire totu sos sardos creende un’ùnicu esèrtzitu capassu de parare fronte a cussu romanu.
S’ìsula, pro sèculos e sèculos tzentru de sa tziviltade nuràgica, fiat istada ocupada cun sa fortza dae sos Pùnicos, chi aiant conchistadu cun fintzas totu sas terras de su Mediterràneu otzidentale. De sa Sardigna però, fiant resèssidos a conchistare sos logos a presu de sa costa e de su Campidanu, acanta fiat giai difùndida una cultura sardu–fenìtzia, dèvida a sa cunvivèntzia paghiosa cun custu pòpulu arribbadu in s’ìsula sèculos a in antis.
Diferente fiat sa situatzione a s’internu, in ue sos abitantes fiat organizados in grupos tribales, de sos cales sos prus connotos fiant Balari e Iliensi, chi biviant de un’economia agropastorale, mantenende sa cultura originària de s’ìsula, cun sos impreos e sos costùmenes issoro. Custos fiant istados determinantes in sa ribellia contra Roma. Difatis Amsicora fiat istadu capassu de unire totu sos sardos (abitantes de sa costa e abitantes de s’internu) cun sa consièntzia chi pro cumbàtere sos romanos tocaiat a èssere un’ùnicu pòpulu. Custu abbolotu est istadu contadu a pilu e sinnu dae Tito Livio, s’istòricu latinu de su I° sèculu, in su libru XXIII de s’òpera sua “A urbe condita”.
Sa relata de Tito Livio descriet su perìodu de sas gherras pùnicas, contende comente Roma aiat conchistadu totu su sud Itàlia, leendende a sos pùnicos fintzas sa Sitzìlia e sa Sardigna. Semus in su 215 A.C e s’ìsula nostra pro Roma est fundamentale meda, non solu pro sa positzione geogràfica sua, ma fintzas pro sa produtzione manna de laore chi beniat giai isfrutadu e cumertzializadu dae Cartàgine.
In custu clima de conchistas e de sutamissiones a su domìniu romanu, si distinghet un’òmine, Amsicora, unu possidente mannu chi biviat in una tzitadina serente a sa costa otzidentale, Cornus, chi Tito Livio definit comente su primu, mescamente, pro prestìgiu e pro richesa. Amsicora aiat un’obietivu: bìnchere e bogare s’esèrtzitu romanu chi si fiat aposentadu in sa tzitade de Calaris, immoe Casteddu, ma ischiat chi a solu non nche podet resèssere, fiat fundamentale chi totu sos sardos esserent unidos, chi abitantes de sa costa e abitantes de s’internu formarent un’ùnica fatzione, un’ùnicu pòpulu in gradu de afrontare e bìnchere contra sa potèntzia de Roma.
In s’ìsula s’agataiat Annone, unu cussigeri de Cartàgine chi aiat propostu de pedire agiudu a Cartàgine, oramai in gherra cun Roma dae annos meda. Annone movet a Àfrica pro pedire agiudu, e in cussu momentu Amsicora andat a s’internu de s’ìsula pro reclutare cumbatentes Ilienses, òmines fortes e balentiosos chi pro difèndere sa terra issoro s’ant a unire a su chi su Tito Livio etotu at a mutire Dux Sardorum. In su mentres in Calaris su pretore Q. Mucio Scevola aiat cumpresu chi sos sardos si cheriant abbolotare e aiat mandadu unu messàgiu a su Senadu, informendelu chi issu non fiat a tretu de afrontare una possìbile rebellia, non solu pro farta de fortzas militares, ma fintzas ca si fiat amalaidadu, forsis de malària. Su senadu aiat rispostu deretu a sa rechesta de su guvernadore de s’ìsula, imbiende unu cumandante nou, su propretore Tito Manlio Torquato, a su cumandu de una legione de 22.000 fantes e 1.200 cadderis bene armados.
In su matessi tempus dae Cartàgine, seguru non pro solidariedade ma pro si torrare a conchistare s’ìsula leada dae sos Romanos, aiat mòvidu unu de sos Generales prus nòdidos, Asdrùbale su Conchispilidu, cun su frade Magone, paris cun 20 elefantes, 12.000 fantes e 1.500 cadderis imbarcados in 60 naves de gherra, chi a càusa de una traschia nche fiant acabbados in sas Baleares e pro custu ant a addurare meda tempus pro arribbare in Sardigna, in su portu de Tharros.
In su mentres chi Asdrùbale fiat in biàgiu e chi Amsicora reclutaiat òmines in s’internu de s’ìsula, a Cornus bi fiat Josto, su fìgiu de su Dux Sardorum, cun s’incàrrigu de isetare s’arribu de sos rinfortzos; Tito Livio lu descriet comente unu pitzocu giòvanu, pìsile e cun una gana manna de gherrare. Difatis, sena isetare perunu rinfortzu, si fiat fatu cullunare dae sas provocatziones de Tito Manlio Torquato chi aiat mòvidu dae Calaris cun unu contingente de s’esèrtzitu suo. Su Generale romanu aiat bintu custa prima batalla, ma si fiat retiradu deretu pro sa timoria de èssere boddidu dae palas dae Asdrùbale chi diat ssere istadu custrintu a isbarcare a Calaris; de cunsighèntzia si fiat retiradu deretu in s’acampamentu suo, acanta pro sa prima borta in s’istòria militare in esèrtzitu terrestre fiant istados arruolados sos marineris.
Una bia chi Asdrùbale aiat isbarcadu in s’ìsula, cun meda probabilidade a Tharros, si fiat unidu a sos òmines reclutados dae Amsicora formende un’ùnicu esèrtzitu chi aiat afrontadu sa legione de Torquato in una zona chi currispondet a s’atuale territòriu de Dèximu Mannu.
Tito Livio contat chi sa batalla fiat durada bator oras e fiat istada binta dae sos Romanos; s’esèrtzitu pùnicu, bista sa disumanidade de s’inimigu, si fiat retiradu in antìtzipu, lassende in su campu de batalla sos sardos, chi ateretantu, bida s’impossibilidade de vitòria, si fiat retirados, torrende a artziare conca a sos montes acanta bi fiat Amsicora, chi in sa note etotu, apena aiat ischidu sa noa de sa morte de su fìgiu, si fiat suitzidadu.
S’istòricu latinu non dat peruna informatzione subra sas pèrdidas romanas, ma dat nùmeros pretzisos subra de sa fatzione oposta, narende chi s’esèrtzitu sardu-pùnicu aiat pèrdidu 27.000 òmines, tra custos bi fiat Josto, in prus fiant istados fatos presoneris 3.700 sordados, fintzas su Generale Asdrùbale e su frade Magone. Comente de costumàntzia romana, custos òmines fiant istados giutos in sa tzelebratzione de su trìunfu e fiant istados bèndidos comente iscraos, ma sa punitzione de Roma in sos cunfrontos de sa Sardigna non fiat acabbada cun una tzerimònia trìunfale; Torquato difatis aiat punidu sas tzitades sardas chi aiant partetzipadu a sa rebellia imponende tributos mannos in trigu e dinari, impoverende un’ìsula chi oramai aiat imparadu a connòschere ite cheriat nàrrere a èssere dominados dae sos romanos.
S’abbolotu de Amsicora est su prus connotu pro ite est istadu contadu dae Tito Livio a sa minuda, ma tocat a ammentare chi pro sos romanos fiat istadu difìtzile meda a sutamìtere sa Sardigna, bidu chi aiant dèvidu reprìmere su bellu de oto abbolotos. Pro esèmpiu, in su 178 a.C su Pretore Ebuzio aiat decraradu a su Senadu chi in bona parte de s’ìsula sa gente fiat oramai sutamìtida a su pòdere romanu, ma non sos Iliensi, e solu calicunu annu a pustis sos Romanos fiant resèssidos a bìnchere una batalla contra sos Iliensi chi si fiant unidos a sos Balari, ochende diversos òmines e ammuntonende e brusiende sas armas issoro in onore a su Deus Vulcanu, sena però resèssere a los sutamìtere de su totu.
Sos Romanos aiant tzelebradu s’otavu trìunfu issoro su 15 de Trìulas de su 111 a.C, cun su procònsole Cecilio Metello, chi aiat decraradu in sos Fasti Triunfalia Capitolini de cuss’annu sa fine definitiva de sos abbolotos in sa provìntzia. Sa Sardigna, totu su perìodu de domìniu romanu, fiat abbarrada dividida in duas alas, sa Romània, est a nàrrere sa parte de s’ìsula romanizada e sa Barbària, s’ala tzentrale de s’ìsula, sa terra de sos bàrbaros, Balari e Iliensi chi Roma no aiat sutamìtidu mai de su totu e chi aiant poderadu finas a s’edade imperiale, sos usos issoro, costùmenes, creìngios e un’economia agropastorale.