di Ivan Marongiu

Laurent Simons, est unu pipiu diversu de sos àteros. Est unu de cussos  pipios chi benint mutidos “pitzinnos prodìgiu”, e immoe ispiegamus su motivu. Si laùreat in fìsica a pustis de “dòighi meses ebbia”. Tra sos obietivosu suos b’est fintzas su dotoradu, chi mentras semus iscriende diat pòdere fintzas àere giai concruidu. Laurent tenet 11 annos e pro chie non lu connoschet est unu pitzocheddu comente a totus sos àteros. Est belga, màndigat patatinas e li praghet meda a giogare cun unu pastore tedescu mannu e masesu. Totu custu chi amus naradu lu ischimus pompiende sa galleria  fotogràfica de su profilu suo de Instagram, chi tenet prus de  56.000 sighidores. Ma Laurent, in medas fotografias, si podet bìdere fintzas iscriende a su computer, cun s’ischina piegada in s’iscrivania e sos ogros puntados a s’ischermu, totu impignadu a  chircare de risòlvere  problemas difìtziles e cumplicados. In àteras fotografias imbetzes est iscriende in una lavagna e disegnende ischemas matanosos e sistemas algèbricu/matemàticos chi in pagos resèssent a risòlvere.

In pagos faeddos Laurent Simons est unu gèniu chi una còpia de genitores chircat de  fàghere pàrrere unu piseddu “normale” cando imbetzes su minore, petenadu comente chi èsseret un’òmine de barant’annos, fatu e finidu, de pagu tempus s’est laureadu in fìsica a pustis de àere sighidu solu dòighi meses de istùdios. Sas universidades belgas, narant sos òrganos de istampa de su paisu de su Nord Eutopa, faghent a gara pro lu àere tra sos iscritos issos. Calicunu annu a oe, solu pro nàrrere unu paragone, a s’edade chi unu piseddu normale disengnat  ancora cun su pennarello su babbu e sa  mama, s’ateneu acanta s’est laureadu in ingegneria eletrònica lu cheriat a ogna costu tra sos dischentes suos. At a èssere ca Laurent tenet unu bisu: sostituire cun sa tecnologia totu sas partes de su corpus, pro allongiare sa vida de sos èsseres umanos. Nudda de curiosu, at a nàrrere calicunu iscientziadu giai a in antis cun s’edade e cun sos esperimentos in matèria. Eja, ma Laurent cheret fàghere meda de prus. Cheret   sostituidu ogni parte de su corpus umanu ma in su matessi momentu mantènere unu collegamentu cun su cherbeddu in modu de sarvare pro semper sa ‘cussèntzia’ de s’indivìduu. Sas crònacas contant chi Laurent, originàriu de Ostenda, tèngiat unu cuotziente intelletivu foras de sa norma.  Pro fàghere unu paragone, a oto annos aiat giai fatu totu su percursu de istùdios  (elementares, mèdias e superiores) e fiat giai prontu pro andare a s’universidade. A custu puntu su tradimentu: su babbu e sa mama mancari semus semper alleghende semper de su gloriosu e progreditu Be.Ne.Lux, l’ant iscritu a s’universidade olandesa de Eindhoven, facultade de tecnologia.

Inoghe però sunt arribbadas sas primas bètias de su gèniu: sos genitores cheriant chi si laurearet intro sos deghe annos, su retore però s’est impuntadu pro unu percursu prus sìmile a sos cumpàngios de corsu. E nudda, duncas Laurent fìgiu prodìgiu, est torradu in Bèlgiu, a s’universidade de Anversa, facultade de fìsica. Inoghe sas autoridades acadèmicas ant cuntzèdidu a su pitzocheddu de fàghere totu su percursu de istùdios universitàriu in un’annu. E gasi Laurent est divènnidu su laureadu prus giòvanu a su mundu. Non pròpìu, sende ca su primadu tocat a s’americanu Michael Kearney, chi in su 1994 si fiat laureadu in antropologia a 10 annos. Ma cale sunt sos obietivos pro su benidore de Laurent? Comente amus naradu diat chèrrere fàghere su  dotoradu, chi fortzis, in su momentu chi semus iscriende at giai concruidu.

Ma a parte sa vitzenda de  Laurent e de s’americanu Michael Kearney chi in su 1994 aiat cunsighidu su tìtulu acadèmicu in antropologia in s’universidade de s’Alabama, sas crònacas sunt prenas de istòrias de pipios chi a 9 annos cunsighint sa laùrea. Sunt istòrias  chi ispantat e emotzionat ma non si podet fàghere a mancu de fàghere riflètere ca b’at in giogu sa crèschida emotiva e educativa de piseddos chi sunt galu minores. Faeddamus de unu pipios chi tenet unu cuotziente intelletivos de 145, superiore a sa mèdia chi s’atestat a inghìriu a sos 100, ma a sa fine de sos contos semus semper chistionende de pipiu. Unu pipiu chi faghet sas bètias uguale a  sos fedales suos e amat giogare cun sos videogiogos cun sos ex cumpàngios  de sas elementares.  Sa  domanda chi naschet ispontànea es : unu pitzocheddu comente Laurent, at a pòdere mai fàghere una vida normale e uguale a  cussa de sos àteros pipios de s’edade sua? In prus, comente at a èssere su raportu suo cun sos amigos “normales”? E sos fedales suos, l’at a bìdere comente unu de issos mancari èsseret unu gèniu? Non sunt dimandas de pagu contu!

A inghìriu de sos pipios prodìgiu, siat in su cuntestu acadèmicu, siat in su cuntestu tzinematogràficu, artìsticu e isportivu, si creant semper medas aspetativas dae banda de sos genitores e mescamente dae banda de sos chi cherent isfrutare custas capassidades insòlitas,  generende a bias  in su pipiu, emotziones e  pressiones emotivas fortes. Ma ite nde pensat de totu custu sos espertos? Interessante meda a riguardu s’anàlisi fata dae sa professora Irene Cristina Mammarella, de su dipartimentu de Psicologia de s’isvilupu e de sa sotzializatzione de s’universidade de Pàdova e co-fundadora de su tzentru Lab. D.A., spin-off de s’ateneu chi s’òcupat de istorbos de s’aprendimentu e de s’isvilupu.

Pro sa prima cosa s’esperta sutalìniat est chi tocat a distìnghere tra sos pipios cun talentu, est a nàrrere chi tenent un’elevadu potentziale cognitivu , e  sos gasi narados “gènios”. In su primu casu faeddamus de pipios chi tenent sa possibilidade de isvilupare unu talentu potentziale pro esempru in su campu musicale e artìsticu e chi podent otènnere òtimas prestatziones in una prova de intelligèntzia. Sos gènios sunt, imbetzes, persones chi in prus de  tènnere un’artu potentziale cognitivu tenent fintzas una capatzidade creativa foras de su normale.  Narat sa professora: “Unu primu mitu de ismintzire est chi sas persones a artu potentziale cognitivu non pro fortza ant a devènnere genios,  ca s’intelligèntzia elevada a sola non garantit un’atu creativu”, duncas, pagos pipios prodìgiu sunt destinados a devènnere sos Mozart o Picasso noos.

Su problema de fundu est chi custos pipios brùsiant sas tapas evolutivas de sa crèschida educativa e personale issoro. In sos cunfrontos de su pipiu prodìgiu s’iscadenant pressiones e aspetativas fortes chi podent portare a medas situatziones de frustratzione, tribulia, timorias cun fortes impatos a livellu emotivu. In concrusione, narat s’esperta, no est naradu chi s’intelligèntza emotiva si diat pòdere isvilupare a sa pròpiu manera e in sos matessi tempos de s’intelligèntzia cognitiva. Àteru aspetu importante chi non tocat a sutavalutare  mai est cuddu relativu a sas cunseguèntziaas “sotziales e de relatzione” chi unu pipiu prodìgiu si podet agatare a dèpere afrontare, ca a esèmpiu in iscola podent proare infadu e non tènnere istìmulos sufitzientes respetu a sos cumpàngios suos e duncas tènnere dificultades a livellu relatzionale e si podet iisulare respetu a su restu de su grupu.

Ùrtimu aspetu de analizare est cuddu chi interessat sos istorbos visivu-ispatziales. Custu pro ite pro sos pipios bi podent èssere cproblemàticas a livellu emotivu ligadas a su fatu de non resèssere a collire unas cantas isfumaduras a livellu de sentimentos e de relatziones sotziales. B’at isvariados esèmpios in campu artìsticu de giòvanos atores chi sa vida issoro est istada cumpletamente cambiada dae sa fama e dae  su dinari, ma posca a mannos si sunt agatados solos, sena amigos e familiares, cun problemas acapiados a s’impreu de drogas e de alcol. Duncas, su consìgiu  de sighire cando semus in presèntzia de pipios cun un’intelligèntzia isvilupada meda est cussa de rispetare sa crèschida issoro, si nono  arriscant de non tènnere unu futuru adultu istàbile dae su puntu de vista emotivu e prus che totu tristu.

Pro aprofundire s’argomentu cunsigiamus de lèghere su resurtadu de sos istùdios essidos a campu dae su cunvegnu interdisciplinare chi est isdadu fatu s’annu coladu in Universidade de Berkeley, in California, coordinadu dae Alison Gopnik, Andrew N. Meltzoff e Patricia Khul, chi s’agatant resumidos in su libru traduidu fintzas in italianu cun su tìtulu “Tuo figlio è un genio” ed. Baldini e Castoldi.