Imprentas 140 di Ivan Marongiu

Su problema de s’obietzione de cuscièntzia in Itàlia

Cun unu decretu intradu in vigore su 7 abrile, su cussìgiu de sos ministros at impostu s’òbrigu vatzinale pro su personale sanitàriu. Sa mancada vatzinatzione contra su Covid-19 “determinat su blocu de su deretu de acumprire prestatziones o mansiones chi ìmplicant cuntatos interpersonales”, chi si cuncretizat in su trasferimentu in unu repartu nou o, si no esseret possìbile, in s’interrutzione temporànea de s’istipèndiu finas a s’acabbu de sa campagna vatzinale.

Sa ratio de su providimentu est crara: si chircat de agatare un’echilìbriu tra sa libertade personale de non si sutapònnere a sa vatzinatzione e sa netzessidade de su servìtziu pùblicu de tènnere personale vatzinadu chi potzat acumprire su traballu rechestu soddisfende sos recuisitos netzessàrios. Ses lìberu de detzìdere de non ti vatzinare, ma non ses prus idòneu a acumprire sas matessi mansiones de prima. Diat èssere bellu si su matessi rigore s’aplicaret fintzas a un’àtera forma de obietzione, chi at a sighire a èssere unu problema fintzas cando at a cabbare s’emergèntzia sanitària de su Covis-19: semus alleghende de s’obietzione de cussèntzia pro s’interrutzione de gravidàntzia.

Sos nùmeros de s’obietzione in Itàlia – regulada dae s’artìculu 9 de sa lege 194, chi in su 1978 at depenalizadu s’abortu – sunt difatis tra sos prus artos de Europa. Segundu s’ùrtima relatzione de su ministeru de sa Salude presentada in su Parlamentu in su mese de trìulas 2020, cun datos referidos a su 2018, su nùmeru de sos ginecòlogos obietores est de su 69%, in crèschida respetu a s’annu pretzedente. A parte sos ginecòlogos, restat artu su nùmeru de sos obietores fintzas tra sos anestesistas (46%) e tra su personale non mèdicu (42%).

Mancari sa lege previdat s’obietzione solu pro su personale diretamente interessadu in sas protzeduras de s’Ivg (interrumpimentu voluntàriu de gravidàntzia), esistet unu fenòmenu chi si diat pòdere definire “obietzione acuada” e chi pertocat infermieris, farmacistas e fintzas operadores sòtziu-sanitàrios no interessados in sos interventos chi, pro esèmpiu, refudant de suministrare antidolorìficos o de serbire pastos a sas fèminas ricoveradas chi ant interrùmpidu sa gravidàntzia. S’obietzione tocat puntas de su 92% in Molise e de su 87% a Boltzanu e superat s’80% in Abrutzu, Pùglia, Basilicata e Sitzìlia. Sas regiones prus virtuosas sunt imbetzes s’Emilia Romagna cun su 52,5%, su Friuli Venètzia-Giulia cun su 53% e sa Toscana cun su 58%. Comente sutalìniat sa relatzione, esistent galu fortes disparidades a livellu territoriale, chi faghent a manera chi a s’ispissu medas fèminas depant cambiare provìntzia o regione pro interrùmpere sa gravidàntzia. In su Sud de Itàlia, su 22% de sos interventos s’acumprit in una tzitade diferente de cussa de residèntzia de s’assistida. Su 19% de sas fèminas de sa Basilicata e su 17% de s’Umbria s’iscòstiant fintzas in àteras regiones.

Sa gravidade de sa situatzione est istada torrada a sollitzitare dae pagu fintzas dae su Comitadu europeu pro sos deretos sotziales, un’òrganu de su Consìgiu de Europa chi vìgilat subra s’aplicatzione de sa Carta sotziale europea. Su Comitadu difatis at rèndidu pùblica una valutatzione noa a pustis de una denùntzia de su 2013 dae banda de s’assotziue  “Planned Parenthood” in sos cunfrontos de s’istadu italianu. Segundu su Comitadu, in sete annos sa situatzione no est cambiada e non solu sighint a èssere presentes diferèntzias in sas vàrias regiones, ma sa relatzione de su ministeru de sa Salude non dat contu de unos cantos datos importantes pro cumprèndere cale siat sa bera situatzione, comente pro esèmpiu su nùmeru de Ivg chi sunt istadas esecutadas in un’àteru ispidale pròpiu a càusa de su nùmeru de mèdicos obietores de cussèntzia presentet in un’istrutura. Segundu su Comitadu, s’Itàlia vìolat s’artìculu 11 de sa Carta, “ogni persone tenet deretu de usufruire de totu sas mesuras chi li cunsentant de gosare de su mègius istadu de salude otenìbile” e fintzas s’articulu E, referidu a sa non discriminatzione.

Est craru oramai chi la lege 194/78, chi tra pagu lompet 43 annos, non siat prus adeguada a sos tempos. Su paradossu est chi s’obietzione de cussèntzia, introduida pro tutelare sa libertade religiosa, in sos annos imbetzes de diminuire est creschende, mancari sos italianos siant semper prus pagu credentes e praticantes. Sa lege 194 fiat istada aprovada difatis in unu momentu polìticu difìtzile pro s’Itàlia, a pustis de una batalla portada a in antis mescamente dae su Movimentu de liberatzione de sa fèmina (MLD) de su 1975, cando in Firenze fiant istadas arrestadas e protzessadas 40 fèminas chi aiant interrùmpidu sa gravidàntzia in su Tzentru de informatzione subra de s’isterilizatzione e subra de s’abortu (CISA), paris cun su segretàriu de su Partidu Radicale Gianfranco Spadaccia, a sa fundadora de su Tzentru Adele Faccio e a Emma Bonino. Su testu aprovadu durante su casu Moro, cuntziliaiat sas propostas de liberalizatzione de sotzialistas e radicales cun sos emendamentos pro-vida de sa Democrazia Cristiana. Fiat istada s’obietzione de cussèntzia etotu a permìtere a sa lege de èssere aprovada, puru cun medas dificultades, cun 308 votos favorèvoles e 275 contràrios. Dae una banda acuntentaiat sa Dc, dae s’àtera tutelaiat sos mèigos in servìtziu chi a s’intrada in vigore de sa lege diant àere pòdidu àere cunseguèntzias pro sa pratica de s’abortu.

Su problema, però, est chi mancari sa lege previdat chi “sos entes ospedalieris e sas domos de cura autorizadas sunt tentos in ogni casu a assegurare su compimentu de sas protzeduras previstas”, custu non càpitat belle mai. Difatis non b’at perunu limite cuncretu a s’obietzione de cussèntzia: nudda proibit chi un’istrutura siat formada dae personale 100% obietore e no esistet perunu òbrigu de assùmere una tzerta pertzentuale de personale dispostu a praticare s’abortu. No esistet, duncas nisciuna forma de cumpensatzione in sos cunfrontos de sa colletividade pro su disservìtziu causadu dae sos obietores.

In sos annos de sa leva obrigatòria, un’obietore de cussèntzia si podiat sarbare dae sa glaera acumprende su servìtziu tzivile, gasi comente prevìdidu dae sa lege Marcora de su 1972. Unu mèigu chi oe refudat de si vatzinare contra su Covid-19, at a essere istesiadu dae su cuntatu cun sos malàidos ca sa detzisione sua diat causare in manera potentziale unu disacatu a s’istrutura, a sos malàidos e a issu matessi. In su matessi modu, sos ginecòlogos obietores chi si refudant de praticare abortos non sunt faghede solu unu sèberu individuale, ma càusant unu disacatu a sas fèminas chi pro càusa issoro ant a tènnere medas prus dificultades a interrùmpere una gravidàntzia, e fintzas a sos collegas chi ant a dèpere pigare s’incàrrigu de custu còmpitu. Totu custu duncas càpitat sena chi bi siat calicunu cambiamentu in sa carriera de s’obietore: antzis, a s’imbesse chie no est obietore at dificultades a fàghere carriera. Custu diat ispiegare fintzas ca in unu Paisu semper prus pagu religiosu su nùmeru de sos obietores sighit a aumentare.

Diat tocare a fàghere comente in medas paisos europeos acanta est obbligatòriu chi sos obietores fatzant una decraratzione iscrita. In Inghilterra – chi non previdet  una decraratzione iscrita de s’obietzione de cussèntzia – est però ativu unu sistema de compudu de su servìtziu chi santzionat sas clìnicas inadempientes.  Opuru diant serbire règulas de assuntzione de personale no obietore.

Èssere parte de una democratzia non signìficat dispònnere de libertades illimitadas sena s’assùmere peruna responsabilidade in sos cunfrontos de sos àteros, tantu prus si si sèberat de devènnere unu mèigu de su servìtziu pùblicu. S’obrigu vatzinale pro su personale sanitàriu est istadu netzessàriu pro sa tutela de sa colletividade durante una situatzione etzetzionale comente  sa de sa pandemia, su matessi printzìpiu diat dèvere bàlere pro sos ginecòlogos, in modu de tutelare totu cuddas fèminas chi devent interrùmpere una gravidàntzia e ant deretu de lu fàghere in su respetu de sa dignidade issoro.