di Ivan Marongiu

Dipendèntzia de internèt” in  sos pipios e in sos pitzocos

A sa die de oe semus totus iper-connètidos. S’impreu de sa rete e de sas tecnologias noas faghet oramai parte de sas vidas nostras. Pro custu est importante a non pèrdere de vista s’impreu cunsapèvole e moderadu de internèt. Sos istorbos cumportamentales, difatis, sunt un’arriscu semper prus fitianu pro sa salude psico-fìsica e sas relatziones sotziales, mescamente de sos minores.

Sa “dipendèntzia de Internèt” in sa pitzinnia podet èssere una bera sìndrome: interessat pitzocos e pitzocas chi non resessent a nde fàghere a prus a mancu e, privados de sa Rete, provant unu forte malistare chi non resessent a  curare in perunu àteru modu.

S’istùdiu de custu fenòmenu andat a in antis oramai dae diversos annos, ma agatare una definizione ùnica de  “dipendèntzia de internèt” est bastante cumplessu pro duos motivos. Primariamente no esistet unu paràmetru ogetivu segundu su cale categorizare su cuntzetu de impreu “esageradu” de internèt. Segundariamente no est raru chi s’impreu incontrolladu de sa rete e de sas retes sotziales (cun pc o telefoneddu) cuet o fatzat nàschere àteros tipos de problemàticas.

Dae unu reghente istùdiu nde istupat a foras chi su 5% de sos giòvanos tra sos 14 e sos 21 annos est in manera moderada dipendente de internèt e su 0,8% est dipendente in manera sèria. Sa chirca sutalìniat comente su fenòmenu potzat inclùdere sa dipendèntzia de sas retes sotziales, su giogu in lìnia, sa dipendèntzia dae sos sitos pornogràficos.

Tzellulare e tecnologias digitales, mescamente durante sa pitzinnia, ant assùmidu semper prus unu ruolu sotziale. Sunt una parte integrante de sa vida de sos pipios, de sas pitzinnas e de pitzocos e pitzocas pro ite sunt trastos de comunicatzione e de relatzione, de informatzione, istùdiu, creatividade e, mescamente, de partetzipatzione. In prus, s’atzessu a internèt pro sos prus giòvanos acontesset mescamente tràmite su smartphone, essende unu trastu lestru e portàtile: dae un’indàgine de su Censis de su 2019 resurtat chi solu su 27% de sos piseddos/a intervistados si connetat dae su PC.

Mancari no esistat unu critèriu unìvocu pro definire si una persone siat istada corfida dae “dipendèntzia de internèt”, est importante averiguare si unu piseddu, chi podet èssere fintzas fìgiu nostru, manifestent unu o prus de sos sighentes sìntomos:

Si colat meda tempus online a su puntu de pèrdere sa pertzetzione de sos bisòngios primàrios suos, comente su sonnu e su fàmene. Si isvilupat sentimentos de arrenegu, tensione, ànsia o depressione cando non resesset a atzèdere a sa rete. Si costumat a nàrrere fàulas, mescamente cando si faeddat de su tempus coladu in lìnia.  Si manifestant signales de isulamentu sotziale e  resurtados malos in àmbitu iscolàsticu.

Ma ite podimus fàghere nois si unu minore at isvilupadu dipendèntzia? Si si tenet su suspetu chi unu minore potzat èssere istadu corfidu dae custu tipu de patologia, su primu istrumentu in sas manos de s’adultu de riferimentu est su de mantènnere unu diàlogu abertu cun su pipiu o cun su pitzocu. Est importante iscurtare e non ricùrrere deretu a proibitziones e punitziones. Su genitore tenet unu ruolu crae in s’educatzione de su minore e una bona relatzione adultu-pitzocu podet contribuire in manera significativa a prevènnere s’arriscu de dipendèntzia.

Custas unas cantas atziones possìbiles:

Prima de totu tocat a s’informare: est importante a connòschere su mundu online chi sos fìgios nostros  frecuentant e cun su cale interagint;

-Creare unu diàlogu: allegare de su chi sos fìgios nostros amant fàghere cando sunt in sa  Rete;

-Ispiegare a sos piseddos cales sunt sos perìgulos chi s’acuant in sa rete e sos dannos chi podet causare una espositzone esagerada a internet;

-Creare momentos pro fàghere cosas paris in Internèt: pro esèmpiu, agatare un’interessu o un’hobby comunu online;

A pagu a pagu tocat a dare règulas a sos minores, comente cussa de limitare su tempus chi si podet impreare internèt cada die.

Si sa situatzione est grave e custos mètodos educativos non bastant, tando tocat a si consultare cun su mèigu de base o cun su pediatra pro èssere indiritzados a sos servìtzios de suportu psicològicu presentes in su territòriu (consultòrios familiares, servìtzios de Neuropsichiatria Infantile, tzentros ispetzializados subra de sas dipendèntzias).

Duncas sa cosa printzipale pro cumbàtere sa dipendentzia dae internet est cussa de vigilare, mescamente in custu perìodu chi semus bivende. Difatis su 2020 e parte de su 2021, at a èssere ammentadu non solu comente s’annu de sa Pandemia, ma fintzas comente cussu de sa DAD, de sas videoletziones, e fintzas comente s’annu acanta est torrada s’educatzione tzìvica comente matèria curriculare in sas iscolas italianas. Mancu a lu fàghere a posta, unu de sos pilastros de custa matèria est s’educatzione tzìvica digitale.

Pro educatzione tzìvica digitale non si cumprendet una ricunversione de s’educatzione  tzìvica a sos tempos de sa rivolutzione digitale. Sas cumpetèntzias de tzitadinàntzia, e cun issas s’educatzione tzìvica, sunt ancora netzessàrias. Pro educatzione tzìvica digitale si cumprendet prusaprestu una dimensione noa chi agiornat e intregat s’educatzione tzìvica, finalizada a consolidare galu de prus su ruolu de s’iscola in sa formatzione de tzitadinos in gradu de partetzipare in manera ativa a sa vida democràtica.

Sos faeddos crae de s’educatzione tzìvica digitale sunt: ispìritu crìticu e responsabilidade. Ispìritu crìticu, ca est fundamentale, pro istudiantes e non solu (dotzentes e famìlias sunt ateretantu interessados), èssere  cunsapevoles chi dae segus a sas istraordinàrias potentzialidades pro su gènere umanu ligadas a sa tecnologia bi siant implicatziones sotziales profundas, culturales e èticas. S’ispìritu crìticu est cunditzione netzessària pro “guvernare” su cambiamentu tecnològicu e pro l’orientare cara a obietivos sustenìbiles pro sa sotziedade nostra.

Bisòngiat duncas chi s’iscola agiudet a acumpangiare sa cumplessidade de su cambiamentu. S’iscola podet difatis agiuare sos istudiantes, e cun issos sos genitores, a costruire istrategias positivas pro afrontare una disponibilidade de tecnologias, de informatzione e comunicatzione sena pretzedentes. S’isvilupu de una prena tzitadinàntzia digitale colat fintzas e mescamente dae sa capatzidade de sos istudiantes a impreare sos mèdios de comunicatzione digitales, colende dae consumadores passivos a consumadores crìticos e produtores responsàbiles de cuntènutos. Pro custu motivu, Generatzioni Connesse, su portale de su guvernu pro sas tecnologias noas, ponet a disponimentu de maistros, istudiantes e famìlias su Sillabo dell’educazione digitale, unu trastu pretziosu pro aprofundire sos temas de sa tzitadinàntzia digitale.

A pustis de su primu annu, s’Iscuadra de Generazioni Connesse est traballende pro agiornare sos contenutos de s’omònima prataforma, pro more de rèndere disponìbile a sos insegnantes unu kit agiornàbile e personalizàbile segundu sos inditos europeos in tema de educatzione tzìvica digitale.