di Ivan Marongiu

Una parte significativa de s’identidade nostra est definida dae su tipu de traballu chi faghimus o dae cuddu pro su cale siamus istudiende. Est naturale chi su chi faghimusmus, sas atividades cun sas cales prenimus su tempus nostru, forment sa personalidade nostra. Pro custu chie non tenet unu traballu e no est sighende unu percursu de formatzione-istùdiu pro l’otènnere, si podet agatare in dificultade finas dae sunu puntu de vista psicologicu.

Segundu sos ùrtimos datos de s’Istat sas persones tra sos 15 e sos 34 annos chi bivent in Itàlia e non sunt inseridas in unu percursu de istùdiu, formatzione o traballu sunt prus de 2 milliones, su 24,2% de su totale de sos pitzocos de cussa edade. Non chi siat unu disonore non traballare o no èssere postos in unu percursu de istùdios canònicu, ma s’inatividade tra sos giòvanos est in su matessi tempus càusa e cunsighèntzia de un’esclusione sotziale chi tenet cunsighèntzias graes non solu pro s’indivìduu, ma pro totu sa democratzia.

S’ùrtimu raportu de s’Unicef intituladu Il silenzio dei Neet, paragonat su fenòmenu a cussu giaponesu de sos Hikikomori: pitzocos chi detzident de si retirare dae sa vida sotziale pro meda tempus, demoralizados dae sa pressione chi sa cumpetitividade esagerada e dae sos mitos de sutzessu farsos. mancari potzat pàrrere a largu dae sa cultura nostra, est possìbile agatare analogias cun su chi podet capitare in sa vida de unu giòvanu italianu chi at afrontadu su percursu cara s’edade adulta durante sos annos de s’ùrtima crisi econòmica. Pro cumprèndere però comente semus finidos a otènnere su datu peus subra pro nùmeru de inativos in Europa tocat a pigare in cunsideru sos aspetos particulares de sa sotziedade italiana, diferente meda dae cussa giaponesa.

Prima de totu, in Itàlia tenimus unu sèriu problema cun su traballu nieddu: in unu Paisu in ue 13 persones ogna 100 traballant sena unu cuntratu regulare,  est normale pessare chi una portzione de sos Neet chi resurtat inativa in veridade  traballat. In prus tocat a considerare chi in Itàlia, mescamente in tzertas regiones, medas fèminas chi resurtant disocupadas in beridade andant a sostituire sos servìtzios de base cando custos mancant; primu intre totus s’asilu nidu. No est pro nudda si sos 4/3 de cussos chi non traballant e non sunt disponìbiles a lu fàghere (su 19% belle de sos Neet) sunt fèminas giòvanas  impinnadas a assìstere sos fìgios o sos parentes non autosufitzentes. B’at posca un’àtera cosa chi agiuat a cumprèndere su fenòmenu in su paisu Nostru, relativu a s’abbandonu iscolàsticu: s’Itàlia in 20 annos at pèrdidu 3 milliones de istudiantes, su resurtadu peus a su mundu. Medas de custos chi ant lassado s’iscola  ant comintzadu a traballare, ma una bona parte diat pòdere èssere acabbada in sa categoria de sos inativos. Belle sa metade de sos Neet, difatis, no at acabadu mancu su tziclu segundàriu superiore de sos 5 annos, medas ant cunsighidu solu su diplomt e “solu” s’11% at rinuntziadu a traballare e a istudiare a pustis de àere pigadu una làurea. Pròpiu custa ùrtima tzifra, in fines, podet ofrire un’àtera prospetiva subra su fenòmenu: in Itàlia, a diferèntzia de su restu de Europa, solu pagu prus de sa metade de sos laureados resesset a agatare un’impreu intro tres annos dae su cunsighimentu de su tìtulu de istùdiu, còmplitze sa mancàntzia de collegamentu intre su mundu de s’universidade e cussu professionale.

Biende custos datos est craru chi finire in sa categoria de sos Neet no est pròpiu unu sèberu personale, ma una cunditzione chi est acapiada meda a su genere (corpit prus sas fèminas de sos òmines), a su cuntestu familiare e a s’importu chi custu dat a s’istrutzione, a sa possibilidade de ispèndere sos tìtulos de istùdiu in su mundu de su traballu e, duncas, a su balore de su percursu de istùdiu chi si tenet sa possibilidade de printzipiare, a su logu in cale si creschet e a sas possibilidades de traballu e educazionales chi custos logos ofrint.

A contos fatos, est una chistione de oportunidade e sas oportunidades non sunt uguales pro totus – mancarisu mitu de su self made man/woman, est a nàrrere de s’òmine/fèmina chi s’est fatu a manu sua. Pro evitare sa narratzione chi narat chi sos giòvanos chi non traballant o no istùdiant non sunt prontos a su sacrifìtziu, ca sunt afitziados  e e preferint a non fàghere nudda dae mangianu a merie imbetzes de  pensare in su benidore, tocat a fàghere un’arresonu prus mannu e riflètere subra  sas disugualidades presentes in s’Istadu italianu.

Est craru chi sos sugetos chi ant prus possibilidades de finire in sa categoria de sos Neet sunt cuddos prus vulneràbiles: disàbiles, fèminas, persones bènnidas de àreas depressas o cuntestos familiares pòveros, migrantes. Prus si calat in s’iscala sotziale e prus est arta sa possibilidade de finire in unu limbu de sos chi non tenet nen sa gana de istudiare, nen sa possibilidade de traballare, nen sa fortza o sos mèdios pro cambiare sas cosas. Su fatu chi custu bèngiat sutaliniadu de raru tenet tzertamente a chi fàghere cun sas dificultades chi tenumus in su pònnere in discussione su cuntzetu de meritocratzia, unu de sos dogmas prus tirriosos de sa sotziedade nostra. Dae cando sos Paisos otzidentales si sunt trasformados in democratzias, su farsu mitu de sas uguales oportunidades s’est difùndidu gasi meda a su puntu chi paret impossìbile a lu pònnere in dura, fintzas de fronte a s’evidèntzia: su mundu in ue bivimus est meda prus sìmile a s’aristocratzia ereditària chi non a una democratzia. Mancari in teoria nemos vietat a su fìgiu de un’operaju de devènnere notàriu, est belle impossibile chi custu sutzedat.

In Itàlia unu giòvanu ogna duos eredat sa cunditzione econòmica dae sos babbos e su 1/3 de sos fìgios de pòveros est destinadu a abarrare pòberu, mentras su de unu dirigente, cun paris tìtulos de istùdiu, at a balangiare su 17% in prus respetu a issos. Sos fìgios de sos prus pagu ricos ant a dèvere sudare pro 5 generatziones pro arribbare a coberare unu rèditu mèdiu, mentras su 5% de sa populatzione at a cunservare e at a sighire a fàghere crèschere su patrimòniu suo, uguale a sas de su 90% prus pòveru. In una sotziedade comente a custa, pessare chi su cuntestu familiare e culturale no influat in sas oportunidades de sutzessu de calicunu est ingènuu, o ipòcrita. Fìnghere de àere contadu solu subra sas capatzidades pròpias e abbaiadare chie non ce l’at fata dae s’artu in bassu cando s’acudit dae una famìlia benestante est pagu onestu a livellu intelletuale. A su matessi modu comente negare chi fintzas su gènere fatzat sa parte sua in su cristallizare sas situatziones de disugualidade est inditze de unu refudu, a custu puntu patològicu, de analizare sa realidade ogetiva.

Su de sos Neet est unu problema chi s’est agravadu meda cun sa crisi de su Covid, ma non at pesadu a su matessi modu in totu su mundu. S’Itàlia est istada corpida meda ca su paisu Nostru at investidu pagu meda in istruzione e in s’appianamento de sas disparità, tantu chi semus in su 22esimo postu tra 37 Paisos pro diferèntzia in sos resurtados iscolàsticos intre fìgios de ricos e pòveros. Sa classe dirigente no at afrontadu su fenòmenu in manera sistemàtica, ma at prefertu a s’atacare a palas de s’idea chi sos giòvanos esserent mandrones, o chi su rèditu de tzitadinàntzia esseret unu disastru non ca pessadu male e atuadu peus, ma ca diat àere intzentivadu “sos pitzocos de su Sud a non fàghere nudda”. Mescamente, su problema de sos Neet in Itàlia no est istadu risòlvidu ca no esistet ancora, a pustis de prus de 10 annos de crisi econòmica e finantziària, unu beru progetu polìticu de redistribuzione de su benèssere e afortiamentu de sos amparos sotziales pro totu sas categorias de tzitadinos.

Custu periudu acanta s’allegat de su recoveri found e de su dinare de s’Eurpa pro sanare s’economua,  podet essere un’ocasione de oro pro sa polìtica pro torrare a balangiare una parte de sa credibilidade sua, ascurtare custa chi sos pitzocos ant de nàrrere mancari  calicunu annu ancora no ant a botare, e chircare de intertzetare sas bisòngios issoro in antis de las bìdere devènnere de sos problemas insormontabili.