di Ivan Marongiu

Su balore educativu de s’isport in sos giòvanos de oe

Un’alpinista podet conchistare sa punta de unu monte in elicòteru, ma sa satisfatzione sua istat pròpiu in s’iscalada, in sos arriscos, in sa marrania, in  sa satisfatzione de osservare dae su cùcuru su percursu fatu e su mundu chi como s’agatat a sos pees suos. No est importante su chi faghimus, ma comente  lu faghimus e chie non connoschet s’isport, cussu praticadu, forsis cunsiderat custa faina unu passatempus ebbia, pagu ùtile.

In cust’època chi bivimus, s’òperat e s’istùdiat solu in funtzione de su traballu, non sunt ammìtidas distratziones, custu est fintzas su destinu de sos pitzocos de oe: sa pitzinnia issoro assimìgiat semper prus a sa vida chi ant a fàghere a mannos. In prus de s’istùdiu, ogni atividade est finalizada a unu progetu e pagu a su pràghere personale, in àteros faeddos su giòvanu de oe est prus pagu ispensamentadu e “giòvanu” de cantu lu fìamus nois. S’isport no est unu simpre passatempus, una desaogu, ma est fintzas unu mèdiu de crèschida e bona parte de sos pedagogos cunsìderat s’isport “sanu” (non cuddu malàidu de sa cumpetitzione e de su protagonismu) un’atividade educativa de primore, chi permitet de lòmpere a sa maturidade cun ligeresa e pràghere. S’isport de oe est ancora una faina ispassiosa, un’atividade lùdica e formativa, amada dae sos pitzocos e de sos giòvanos? Est valoriale? Su fair play, o giogu curretu, esistet ancora?  In custos annos b’est istadu un’istesiamentu progressivu dae s’isport e dae s’atividade fìsica. S’isport pro medas giòvanos de oe est bìvidu comente un’òbrigu, un’impignu chi s’agiunghet a cussos impostos dae sa sotziedade, un’atividade non prus ispensada, ma istruturada tecnicamente e finalizada a sa cumpetitzione e a sa prestatzione.

Medas giòvanos bivint s’isport comente unu mèdiu pro dimustrare su balore issoro, semper in cumpetitzione cun issos matessi e cun sos àteros. A s’ispissu lu tratant comente unu produtu de consumare e non de bìvere.

Est normale chi sos motivos pro sos cales sos giòvanos siant istesiendesi dae s’isport praticadu, non siant solu cuddos chi semus deretos de analizare. In prus b’est su fatu chi sa famìlia e sa sotziedade ant sutavaludadu su balore de s’isport comente mèdiu formativu, e in prus ant “ghetizadu” s’Educatzione Fìsica iscolàstica, ùnicu baluardu abarradu a cuntrastare unu sistema chi cuntenet in s’imàgine fìsica su balore de s’immàgine fìsica.

Est sintomàticu su fatu chi medas pitzocos si lìmitant a fàghere atividades chi “megiorant” s’aspetu fìsicu pròpiu. Bricant sas letzione de Educatzione Fìsica in iscola e colant oras e oras a artziare pesos in palestra, pratichende un’isport chi no est prus a cuntatu cun sa natura e mescamente cun sos àteros. S’isport puru, lìberu dae su contàgiu capitalìsticu consumìsticu, educativu e formativu est devènnidu oramai una raridade.

Est a beru chi s’èssere umanu pro natura sua est motivadu e reguladu dae una tensione interiore chi l’ispinghet cara a interessos e passiones, comente sa cultura e s’isport. De custu argumentu nd’at allegadu fintzas su dot. Antonello Sinatra, pediatra fentomadu chi at craridu a su giornale Il Mattino cale siat sa valèntzia de s’atividade isportiva in edade evolutiva.

“S’atividade fìsica est un’aspetu essentziale in edade evolutiva, a su puntu de èssere reconnota dae sas Natziones Unidas comente aunu deretu fundamentale de pipios e pitzocos. Su movimentu regulare est importante pro su curretu isvilupu psico-fìsicu, garantit unu acreschimentu fisiològicu e dat a sos pipios medas benefìtzios chi ant a cunservare fintzas a mannos

De sa prima infàntzia a sa pitzinnia, una curreta faina fìsica, unida a un’alimentatzione echilibrada, garantit su mantenimentu de unu pesu de su corpus adeguadu, su curretu isvilupu de òrganos e aparatos, promovet una crèschida armònica de su corpus, prevenit importantes patologias, isvilupat fortza, agilidade e resistèntzia. A nanda sos profetos puramente fìsicos, sa faina motòria tenet unu ruolu determinante in tèrmines psicològicos, educativos e sotziales. In sos pipios prus piticos, su de istare e giogare cun sos àteros insegnat sa sotzialidade, sa lealidade, s’amighèntzia, su respetu de sas règulas e s’atzetatzione de sas iscunfitas: totus aspetos fundamentales in su protzessu de crèschida. In sos pipios prus mannos, praticare atividade  fìsica est un’òtimu modu pro isvilupare organizatzione, traballu pro obietivos, cooperatzione e ispìritu de grupu.”

Cantas oras e cale tipu de atividade  isportiva est cundigiada?

“Sos pipios diant dèvere fàghere a su mancu 30-60 minutos de atividade fìsica a sa die. No esistet una faina isportiva ideale in assolutu; s’importante est chi siat su pipiu e non su genitore a la seberare, chi siat ispassiosa, cun preferèntzia a s’àera aberta o in un’ambiente aerosu e mescamente chi siat vària e chi permitat un’isvilupu armònicu de sas vàrias capatzidades motòrias de su pipiu”. Diat èsssere ùtile a sighire unas cantas rùgulas fundamentales: a sos pipios   suta de duos annos diant dèvere èssere propostos dae banda de sos babbos momentos de giogu istrutivos e pagu istruturados. Sos pipios de custa fàscia de edade tenent bisòngiu de giogare a  s’àera aberta cun su controllu de unu genitore, fintzas passigende in unu parcu. Sos pipios in edade preiscolare imbetzes diant dèvere partetzipare a atividades ispassiosas, chi lassent ispàtziu a s’iscoberta, cun pagas règulas e simpres istrutziones: cùrrere, nadare, sartare, giogare a botza.

Intre sos 6 e sos 9 annos tenent prus capatzidades motòrias e prus echilìbriu, e diant pòdere comintzare isport organizados, ma cun pagas règulas e focalizados mescamente in su disaogu chi non in sa cumpetitzione. Dae sos deghe annos imbetzes est mègius a dare atentu a s’isvilupu de capatzidades motòrias, tàticas e istrategias, a traessu isport cumplessos chi mirent a s’isvilupu de sa massa musculare.”

Ite cussìgiu si podet dare a sos babbos pro motivare sos fìgios issoro a fàghere isport?

“Su bonu esèmpiu de sos babbos est fundamentale. In su tempus lìberu, babbos e mamas podent andare in bitzicleta paris cun sos fìgios, opuru fàghere passigiadas a s’àera aberta. Su protzessu imitativo, tìpicu de s’edade evolutiva, portat sos pipios a osservare custu chi faghent sos babbos e a lu copiare. Abituamus sos fìgios nostros a si mòvere finas dae minores, in custa manera at a devènnere pro issos un’istile de vida cuotidianu e una sana abitùdine pro crèschere bene.

Pro motivare sos pipios a su movimentu est netzessàriu però unu cuntestu sotziale capatzu de dare significados positivos, balores propositivos, ocasiones sanas de cunfrontu e s’agiudu de persones comente genitores e adultos. In custu modu s’isport podet e devet devènnere unu trastu educativu”.

Duncas investire in s’isport signìficat investire in s’educatzione, in sa salude e in sa cultura de sos giòvanos e de sa sotziedade tzivile. Cun iscopu su pediatra Antonello Sinatra at fatu nàschere su  progetu “SPORT E SALUTE”, pensadu e progetadu durante su perìudu de acorru pro more de su Covid e chi at a èssere postu in pràtiga dae ocannu in totu sas iscolas italianas chi l’ant a pedire. Su progetu punnat a sa  realizatzione de vàrias initziativas pro sa sensibilizatzione a s’atividade motòria in edade evolutiva. Su progetu, naschidu dae sa collaboratzione cun sa dot.a Alessandra Bonanno, tenet comente  obietivu su de declinare totu sos benefìtzios de s’atividade fìsica, pro su megioru de su benèssere e pro favorire una crèschida sana e echilibrada. Pro nde iscire de prus www.dottantonellosinatra.com